“Lumea fiecaruia dintre noi este caracterizata de trei tipuri de relatii : relatiile cu sinele nostru, relatiile cu oricine altul si relatiile cu societatea – sine, oricine, societatea, pe scurt, SOS. Factorii de stres pot sa aparea din oricare din aceste trei zone, dar relatia cu sinele nostru este cheia capacitatii de reglare a sistemului propriu de reactie la stres. De ce? Pentru ca este acea zona in care putem sa exercitam control intotdeauna. Nu putem sa avem control asupra a ceea ce gandesc, simt sau fac ceilalti si nici asupra a ceea ce trimite catre noi societatea. Dar in “eu-rile” noastre, protejate fata de ceea ce ne inconjoara, avem spatiu de manevra, atata timp cat vrem sa facem fata lucrurilor exact asa cum sunt si ne folosim de resursele noastre interioare unice.

Fiinte sociale fiind, este posibil sa ne fie dificil sa apreciem cum trebuie nevoia de autointelegere. Intrebarea este cum poti sa fii parte a unei multimi, si totusi sa nu te pierzi in procesul respectiv pe tine insuti, ca individ? Cum poti sa ramai conectat la ceva mai mare decat tine insuti – familia ta, grupul de prieteni, echipa de la serviciu – , si totusi sa iti pastrezi capacitatea de a face un pas in spate si de a sta la sfat cu tine insuti?

Se zice despre Confucius ca ar fi spus ca, atunci cand era tanar, a incercat sa le faca pe placul parintilor, mai tarziu, prietenilor lui, iar si mai tarziu s-a straduit sa fie pe placul inteleptilor sai invatatori. Pana la urma, a invatat sa fie pe placul lui insusi. Atunci a descoperit acea intelepciune interioara care a avut un efect atat de profund asupra culturii chineze.

Oamenii care, instinctiv, vor sa iti faca pe plac sunt peste tot, dar o astfel de abordare a relatiilor cu ceilalalti este una care nu conduce la prea mult succes. Asa ca, chiar daca dorinta de a fi pe placul altuia face parte din bunatatea umana, nu castigam nimic daca ne pierdem pe noi in sine facand asta.”

W. TIMOTHY GALLWEY