” Sunt asa de stresat!”
Auzim propozitia asta de zeci de ori pe zi. E spusa in diferite feluri, in diverse limbi, peste tot in lume. Ne ingrijoreaza focurile care mistuie frumusetea naturii, ne ingrijoreaza cutremurele si inundatiile care ne inghit casele; ne ingrijoreaza pretul benzinei care pune pe butuci cultura noastra axata pe mersul cu masina. Ne ingrijoreaza supravetuirea economica, concedierile, razboiul si sistemul de asigurari de sanatate. Daca aveai de gand sa fii ingrijorat, ai nimerit secolul care trebuia!
Este evident pentru majoritatea dintre noi ca suntem haituiti de factori de stres globali si ai vietii de zi cu zi. Revarsarea mesajelor media cu care suntem bombardati este un adevarat asalt – colaps economic, prabusirea pietei imobiliare, terorism, razboaie, pierderea economiilor, lipsa de hrana, falimentele, dezastrele naturale si esecul sistemului de sanatate. Aceste mesaje accentueaza tensiunea pe care o simtim din cauza factorilor de stres zilnic: certurile in familie, dificultatile in cresterea copiilor, suprasolicitarea la locul de munca, zbuciumul de a nu plati facturile, grijile legate de sanatate si asa mai departe.
Din pacate, stresul hraneste stresul. Cu cat suntem mai stresati, cu atat mai usor e sa ne suparam din nimicuri. Ingrijorarea ne afecteaza capacitatea de a gandi clar si de a functiona bine, iar aceste lucruri ne streseaza inca si mai mult. Suntem atat de obisnuiti sa fim stresati, ca am ajuns sa ne gandim ca stresul sa faca parte din viata noastra.
Totusi, stresul nu este ceva normal. Corpul resimte un dezechilibru cand sistemul de producere a stresului este activat de o maniera cronica. Factorii de stres, stresorii, pot fi interni sau externi, dar un lucru e clar: stresul pe care il simtim este inconfortabil, ne influenteaza capacitatea de a functiona si este, la modul general, nociv pentru starea noastra de sanatate fizica.
Se poate intampla sa simtim un fel de energie seducatoare care ne determina sa traim viata la un nivel foarte ridicat de stres. Sunt oameni care cred ca stresul e bun, ca poate motiva si poate duce la competitivitate maxima. Traim intr-o societate in care admiram oamenii care traiesc cu un nivel ridicat de adrenalina, carora le zumzaie continuu blackberry-ul, care muncesc optsprezece ore pe zi. Iar daca cineva se poate descurca dormind numai trei-patru ore pe noapte, credem ca ar trebui sa poarte o distinctie, o medalie de onoare.
Suntem conditionati sa vedem stresul ca pe ceva necesar si inevitabil, cand tocmai opusul acestei convingeri este adevarul. Corpul nostru cauta homeostazia – echilibrul. Aceasta este starea naturala si, totodata, starea care permite sa functionam bine. La fel, mintea are nevoie sa fie in echilibru, nu in harababura. Prioritatile trebuie sa fie clare, iar printre ele este si propria noastra stare de bine. Nevoia de stres pentru a avea performante inalte este un mit. Dimpotriva, cercetarile arata ca stresul cronic ne afecteaza sanatatea, duce la boli grave si impiedica prestatiile de succes.
Intr-un fel, cu totii suntem tinuti inchisi de amenintarile din jurul nostru sau de propria situatie. Pentru unii, boala este o inchisoare. Pentru altii, tristetea, saracia sau zbuciumul familial devin realitati paralizante. Aici se pune intrebarea: cum putem sa accesam propria noastra hotarare si intelepciune si sa nu ne lasam coplesiti de lipsa de ajutor si de speranta? Asa cum stresul hraneste stresul, vointa si intelepciunea hranesc stabilitatea si starea de bine, indiferent de ceea ce vine din afara noastra.
W. Timothy Gallwey